Colorized scanning electron micrograph of an apoptotic cell infected with SARS-COV-2 virus
La finalul anului trecut, în orașul Wuhan situat în centrul Chinei, a apărut o infecție provocată de virusul SARS-CoV-2 (coronavirusul sindromului respirator acut sever 2) care ulterior s-a propagat în majoritatea provinciilor chineze, cu extinderea în lunile următoare la nivel global. Până la data de 4 aprilie 2020, au fost confirmate la nivel mondial peste 1.100.000 de bolnavi, peste 62.400 de decese și un număr de peste 241.700 de pacienți vindecați (date furnizate de worldometers.info).
Deși sunt în desfășurare peste 200 de testări clinice (clinicaltrials.gov), care au ca obiective testarea diferitelor metode de tratament (vaccinuri, asocieri de medicamente), până în acest moment nu a fost declarat vreun tratament care să fie eficient și sigur în tratarea bolnavilor infectați cu virusul SARS-CoV-2.
Conform WHO (Organizația Mondială a Sănătății), managementul adoptat în acest context pandemic se concentrează mai mult asupra prevenirii infecției, detectării cazurilor, monitorizării și tratamentului pentru susținerea funcțiilor vitale pentru pacienții infectați și simptomatici (1). De asemenea, au fost adoptate protocoale de tratament care se se bazează pe folosirea unor medicamente cum ar fi corticoizii sistemici, interferonul, medicamentele antivirale, cu menținerea funcțiilor vitale (2).
Datorita faptului că virusul SARS-CoV-2 are un grad ridicat de răspândire, oamenii de știință încearcă să găsească diferite terapii în vederea prevenirii și vindecării bolnavilor. Tratamentul care implică folosirea plasmei umane hiperimune, plasma recoltată de la persoanele care s-au vindecat de infecția produsă de coronavirus, este una dintre aceste alternative terapeutice (2).
Plasma umană hiperimună: o scurtă istorie
Deși pare o metodă revoluționară de tratament, imunizarea pasivă folosind produși ai sângelui (plasmă, ser) de la persoanele deja vindecate a fost descoperită și folosită în diferite patologii infecțioase încă de acum 100 de ani. În 1890 medicii Emil von Behring și Kitasato Shibasaburo au fost primii oameni de știință care au arătat eficiența folosirii serului provenit de la iepuri imunizați cu toxina tetanică, în prevenirea apariției tetanosului la iepurii sănătoși. Ulterior, acest principiu a fost folosit și în tratarea difteriei. În anul 1901, Dr. Behring a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru cercetările făcute și rezultatele obținute. Descoperirea proprietăților produșilor de sânge (plasmă, ser) proveniți de la persoanele vindecate, a reprezentat un moment de referință în medicină când au fost introduse primele concepte legate de imunitatea activă și pasivă (3,4).
În următoarele decenii, au existat numeroase infecții virale care s-au manifestat în anumite regiuni ale globului, dar și pandemii pentru care profilaxia și tratamentul folosind plasma umană hiperimună și-a arătat eficacitatea, cele mai sugestive exemple fiind gripa spaniolă (1918), pandemia cu virusul H1N1 (2009), infecția cu Ebola și cea cu Citomegalovirus (1,2,5,6). În ultimii ani s-a pus accentul pe studiul folosirii acestui tip de plasmă ca și imunoterapie cu obținerea de rezultate încurajatoare în infecțiile cu virușii MERS-CoV, (Middle East respiratory syndrome coronavirus – Sindromul respirator din Orientul Mijlociu) (7) și SARI (sindromul respirator acut sever de etiologie virală) (8).
Tratamentul cu plasmă în infecția cu SARS-CoV-2
Din momentul declanșării pandemiei cu SARS-CoV-2, la nivel global sunt în curs de desfășurare mai multe studii clinice care au ca scop dovedirea eficienței tratamentului cu plasma umană hiperimună, prin scăderea ratei de mortalitate și scurtarea perioadei de spitalizare. Izolat, au fost raportate cazuri de pacienți infectați cu SARS-CoV-2 care s-au recuperat după administrarea acestei terapii.
Dr. Zhang împreună cu colegii săi au prezentat patru cazuri de pacienți aflați în stare critică (printre care și o femeie însărcinată) care s-au vindecat în urma administrării de plasmă provenită de la persoane deja vindecate (9). De asemenea, Dr. Shen a raportat un număr de cinci pacienți în stare gravă și care erau pozitivi pentru SARS-CoV-2. Toți cei cinci pacienți prezentau insuficiență respiratorie și erau ventilați mecanic. La o săptămână de la administrarea plasmei, toți acești pacienți au prezentat o îmbunatățire a situației lor clinice (10). Începând cu data de 28 martie, cel puțin 11 pacienți din SUA care erau într-o stare avansată a bolii au fost primii pacienți americani care au beneficiat de acest tip de tratament. În urma acestor rezultate încurajatoare, FDA (Food and Drug Administration – Agenția pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite), a aprobat în regim de urgență folosirea plasmei recoltate de la cei deja vindecați. De asemenea a fost creat un grup de cercetare (National COVID-19 Covalescent Plasma) ce are ca scop testarea în teste clinice a eficacității acestui tratament, folosind plasma recoltată de la pacienți vindecați de COVID-19 și plasma “placebo” recoltată de la pacienți sănătoși înainte de începerea pandemiei (11).
Dovezile istorice, precum și rezultatele încurajatoare obținute la pacienții infectați cu SARS-CoV-2 atestă eficacitatea tratamentului pe bază de plasmă umană provenită de la pacienții vindecați și reprezintă o alternativă terapeutică care poate fi utilizată până când se vă descoperi un tratament eficace și definitiv.
Bibliografie: