Iris-Lucia Soare este în prezent doctorandă în inginerie biomedicală la University of Edinburgh, UK, teza sa concentrându-se pe înțelegerea activității creierului prin metode de control ale rețelelor neuronale. Mai specific, cercetarea sa este focusată pe evaluarea activății creierului la pacienții cu epilepsie în scopul prevenirii crizelor epileptice.
Pregătirea sa academică include o diplomă de licență acordată cu onoruri în Inginerie Mecatronică și Robotică în cadrul Universității din Manchester și un masterat în Control Avansat și Ingineria Sistemelor în cadrul aceleiași universități.
De asemenea, Iris are experiență de mentorat și voluntariat, în prezent fiind membră a Brain Space Initiative Student Core, organizând evenimente pe baza analizei activității creierului și târguri de știință.
Iris Soare face parte din echipa de mentori Biomentorhub și ne-a transmis câteva experiențe ale vieții de cercetător:
1.Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că îți dorești să urmezi o viață de cercetător?
Mi-am dat seama că vreau să lucrez în cercetare în timpul unui internship de un an în industrie. Deși munca mea acolo mi s-a părut foarte plăcută, am realizat că după încă un an aveam să îmi doresc provocări noi. În plus, îmi plăcea foarte mult să investighez problemele de la muncă, reușeam să mă afund în ele cu orele. Atunci mi-am zis că munca în cercetare îmi va da continuu provocări și ocazia de a rezolva probleme.
2.Cum ai descrie aria ta de cercetare? Ce avantaje/dificultăți înâmpini?
Doctoratul meu e momentan focusat pe controlul rețelelor creierului. Specific, aceasta e o nouă ramură de cercetare care aplică concepte din controlul sistemelor pe activitatea creierului. Scopul acestei ramuri este aceea de a permite cândva medicinei să împiedice intrarea creierului în starea patologică. Aplicația cea mai importantă la care lucrez are scopul de a ajuta pacienții cu epilepsie să nu intre în starea epileptică.
Cred că cea mai mare dificultate pe care o înâmpin în munca mea e reprezentată de considerentele de natură etică. Controlul activității creierului e o ramură a neuroștiinței care poate fi folosită pentru a face și bine și rău în același timp. Din fericire, munca mea e abia la început și eu continui să analizez subiectul.
3.Cum reușești să îmbini partea de inginerie cu partea umană în cercetarea ta?
Aria mea de cercetare fiind la intersecția dintre inginerie(matematică, programare) și neuroștiințe, mă confrunt cu provocări din ambele părți. Pe de o parte, limitările senzorilor și ale algoritmilor, iar pe de altă parte, complexitatea extraordinară a creierului uman, în cele din urmă determinându-mă să îmi împing limitele cunoașterii.
În tranziția spre neuroștiințe, pot spune că a trebuit și încă mai trebuie să îmi schimb într-o măsură focusul dinspre algoritmi spre pacienți, amintindu-mi mereu că scopul cercetării este să ajut oameni, nu să îmbunătățesc mașini.
Prelucrarea unor date EEG folosind Brainstorm(https://neuroimage.usc.edu/brainstorm/)
4.Ai putea descrie o zi din viața ta de cercetător?
Momentan lucrez de acasă, așa că dimineața am timp să citesc sau să scriu ceva interesant. Mai apoi mă apuc de muncă și încerc să lucrez între 4 și 6 ore într-o zi normală, chiar mai mult dacă este nevoie. Îmi propun să îmi ating task-urile pentru acea zi, pe care de obicei le setez din avans. Consider că acesta este cel mai bun mod în care pot lucra-flexibil și axat pe a fi la zi cu munca.
În funcție de zi, sarcinile mele includ:citit publicații, participat la conferințe, programat, administrarea doctoratului, scris publicații sau rapoarte, întâlniri cu supervizorul meu, cu echipa de doctoranzi și cu alte comitete din care fac parte.
5.Ce sfaturi dai unui elev/student care visează o carieră în cercetare?
I-aș spune să nu se teamă. Dacă e pregătit să muncească, are șanse mari de reușită. Notele de la licență și master contează, dar și să știe să se prezinte bine (CV, interviuri). Să caute oportunități peste tot, să nu îi fie teamă să trimită email-uri profesorilor și să aplice pentru cât mai multe poziții.