Interviu Dr. Ion-Cristian Cîrstea, Ulm University

422 vizualizări

Dr. Cîrstea conduce un grup de cercetare la Institute of Comparative Molecular Endocrinology al Universității Ulm, care se ocupă de GTPazele RAS, în special pe mutațiile acestora în celulele germinale(RASopatii). Dintre RASopatii, grupul domnului Dr. Cîrstea se concentrează pe procesele biologice ale Sindromului Costello, care are ca și caracteristici îmbătrânirea prematură.

Dr. Ion Cristian Cîrstea este originar din satul Dienci, județul Olt. Fiind pasionat de biologie încă din copilărie, a urmat profilul biologie-chimie la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina, apoi a urmat cursurile Facultății de Biologie ale Universității din București și masteratul în aceeași instituție. Pasiunea pentru biochimie, biologie celulară și moleculară l-au determinat să urmeze un doctorat la Institutul Max Planck de Fiziologie Moleculară din Dortmund.

În prezent, Dr. Cîrstea conduce un grup de cercetare la Institute of Comparative Molecular Endocrinology al Universității Ulm, care se ocupă de GTPazele RAS, în special pe mutațiile acestora în celulele germinale(RASopatii). Dintre RASopatii, grupul domnului Dr. se concentrează pe procesele biologice ale Sindromului Costello, ce are ca și caracteristici îmbătrânirea prematură.

Cu sprijinul dumnealui, am reușit să aflăm printr-un scurt interviu câteva perspective referitoare la cariera de cercetător.

1.Cum ne-ați putea descrie aria dumneavoastră de cercetare și ce aplicații presupune?

Proiectele mele de cercetare sunt legate de GTPazele RAS, ale căror mutații oncogenice in celulele somatice declanșează mai mult de 30 % din cancerele umane. Când mutațiile se produc in celulele germinale alterează dezvoltarea embrionară, declanșând sindroame denumite generic RASopatii.

Dintre RASopatii, Sindromul Costello este un sindrom indus de mutații in gena HRAS. Pacienții adulți cu Sindromul Costello prezintă caracteristici de îmbătrânire prematură: aspect general îmbătrânit, căderea părului, osteoporoză, deficit postural, cardiomiopatie hipertrofică, forță musculară redusă, lipodistrofie. Din punct de vedere al cercetării fundamentale, Sindromul Costello sau alte RASopatii ne dau posibilitatea identificării unor noi mecanisme moleculare și funcții ale proteinelor RAS. Observațiile noastre pe modele celulare sau de șoareci arată că o activare moderată a HRAS duce la îmbătrânire prematură. Încercăm să identificăm organele, țesuturile și tipurile de celule afectate de îmbătrânire, după care încercăm să descoperim care sunt căile de semnalizare celulară și procesele biologice induse de activarea HRAS cu ajutorul markerilor moleculari.  Un proiect este legat de identificarea celulelor care stau la baza osteoporozei, urmărind sa dovedim ca HRAS este un regulator important al diferențierii și homeostazei celulelor osoase. Alt proiect adresează problema lipodistrofiei si posibilitatea ca pacienții, în special cei cu Sindromul Costello, să sufere de un sindrom cașectic moderat. Nu în ultimul rând, studiem defectele cardiace raportate in Sindromul Costello, cum ar fi hipertrofia cardiacă, tahicardia si aritmia pentru ca în pasul următor să le studiem și în îmbătrânirea fiziologică a inimii.

Cercetarea noastră nu este de interes doar pentru domeniul bolilor rare, dar poate fi relevantă și în alte boli cu o frecvență ridicată, cum ar fi cancerul și bolile cardiovasculare, dar și in boli asociate cu îmbătrânirea (ex. osteoporoza).

Diverse tipuri celulare umane si murine folosite in analizele in vitro. Abrevieri: CS, Sindromul Costello. iPSCs, celule stem pluripotente induse.

2. Care a fost momentul in care v-ați dat seama că doriți să urmați o carieră de cercetător?

Nu am știut de la început că voi deveni cercetător, dar am fost pasionat de biologie din copilărie.  De aceea am urmat profilul Chimie-Biologie al Liceului „Radu Greceanu”, unde pasiunea pentru biologie a crescut si mai mult sub îndrumarea profesorului Ioan Georgescu. Apoi, în facultate, am descoperit biochimia, biologia moleculară și biologia celulară.

Primul sentiment de „atracție fatală” pentru cercetare a fost în timpul masteratului, unde sub îndrumarea Dr. Eduard Condacam început să învăț partea practică a cercetării și sacrificiile pe care le presupune. Am învățat că nu există program de 8 ore și că experimentele pot să meargă până târziu în noapte, am învățat că trebuie „sa hrănești” celulele în weekenduri și este nevoie de răbdare când dezvolți o idee de cercetare. Apoi pasiunea pentru cercetare s-a accentuat în timpul petrecut ca doctorand în Institutul Max Planck de Fiziologie Moleculara din Dortmund (MPI Dortmund), fiind urmat de un alt moment determinant pentru cariera mea, anume postdoctoratul în laboratorul Prof. Dr. Mohamed Reza Ahmadian (Spitalul Universitar al Universității Heinrich Heine Düsseldorf),  sub îndrumarea căruia am învățat cum sa îmi clădesc propriul grup și o carieră independentă.

3. Cum a fost drumul până la cariera de astăzi, trecerea din România în altă țară?

Deși poate părea amuzant, trecerea din Romania în Germania a fost desul de dificilă doar prin prisma diferențelor de climă, lipsa familiei, prietenilor și a oazei mele de liniște care este satul natal Dienci. Din punct de vedere profesional, nu am simțit nicio clipă că sunt inferior din punct de vedere teoretic în fața colegilor veniți din sistemul universitar german sau alte țări cu cercetare dezvoltată. Doar din punct de vedere practic  diferențele erau mari intre „noi și ei”, dar cu muncă multă și perseverență, am trecut în maximum 6 luni peste acest deficit. În universitățile sau institutele de cercetare din Germania se știe clar ca studenții străini care aplică pentru burse doctorale de obicei nu au abilități practice la nivelul german acceptat pentru doctorat. În general, acesta nu este un impediment, mai ales când experiența unui grup lider este pozitivă cu doctoranzii străini. Ei sunt conștienți ca deficitul practic se recuperează foarte repede, de aceea vor acorda fără mari probleme poziții de doctorat.

4.Cum arată o zi în laboratorul dumneavoastră?

Deși îmi doresc ca uneori să am o rutină zilnică și să reușesc sa îmi realizez planul pe ziua respectivă, întotdeauna apare ceva care îmi va fura din timpul planificat pentru o anumită activitate. Totuși, am un clasament sau top al urgențelor/priorităților, pe care îl actualizez constant (aproape zilnic) si așa reușesc sa rezolv totul la timp. În timpul unei zile de lucru, apar probleme ale doctoranzilor sau masteranzilor care necesită prezența mea in laborator sau discuții lungi in birouri, ajustări din mers ale experimentelor și proiectelor, emailuri care necesita răspuns imediat, videoconferințe urgente cu colaboratori, plus alte activități mai mult sau mai puțin  legate de cercetare. Ceea ce pot spune si reprezintă „realitatea din teren”, în cercetare și mai ales în cazul liderilor de grup de cercetare este ca activitatea continuă și afara orelor de program și în timpul considerat teoretic liber.

5.Ce sfaturi dai unui elev/student care visează o carieră în cercetare?

Din păcate, generația mea nu a avut parte nici in facultate de o ghidare profesionala in care sa am (avem) șansa sa discut(am) cu cercetători pentru a înțelege ce înseamnă cercetarea si ce presupune cariera de cercetător. De aceea, liceenii ar trebuie sa încerce sa discute cu cercetători sau cadre didactice universitare când au ocazia, sa caute posibilitatea unui „summer internship” in laboratoare de cercetare daca exista asemenea posibilități, sa viziteze institute si laboratoare de fiecare data când se organizează de exemplu „Ziua porților deschise” sau „Noaptea cercetătorilor” si sa discute direct cu cercetătorii.

  • Să citească pentru început (în liceu) articole  de popularizare a științei, ca apoi în timpul facultății să înceapă sa descifreze articole științifice.
  • Cercetarea academică nu se poate face fără pasiune, rezistența la efort pe termen lung, răbdare si sacrificii.
  • Eficiența combinata cu munca intensă fac diferența pentru viitorul carierei.