Interviu Dr. Claudia Dumitru, Spitalul Universitar Magdeburg

197 vizualizări

Dr. Claudia Dumitru a absolvit Facultatea de Biologie din cadrul Universității "Ovidius" din Constanța. Pasiunea sa pentru cercetare a motivat-o să urmeze studii doctorale la Institutul de Biologie Moleculară al Spitalului Universitar Duisburg-Essen din Germania. În prezent, Dr. Claudia Dumitru este conducătoarea laboratorului de cercetare din cadrul Departamentului de Neurochirurgie al Spitalului Universitar Magdeburg, Germania. Tema principală de cercetare este caracterizarea fiziopatologiei tumorilor cerebrale, în special a glioblastomului.

Dr. Claudia Dumitru a absolvit Facultatea de Biologie din cadrul Universității ”Ovidius” din Constanța. Pasiunea sa pentru cercetare a motivat-o să urmeze studii doctorale la Institutul de Biologie Moleculară al Spitalului Universitar Duisburg-Essen din Germania, teza de doctorat caracterizând mecanismele de moarte celulară induse de TRAIL (TNF-Related Apoptosis-Inducing Ligand) în celulele canceroase. În prezent, Dr. Claudia Dumitru este conducătoarea laboratorului de cercetare din cadrul Departamentului de Neurochirurgie al Spitalului Universitar Magdeburg. Tema principală de cercetare este caracterizarea fiziopatologiei tumorilor cerebrale, în special a glioblastomului.

Glioblastomul este unul dintre cele mai letale tipuri de cancer. Acesta apare atât la adulți, cât și la copii,iar în ciuda schemelor terapeutice agresive, rata de supraviețuire la 5 ani este de doar 5%. În acest context, echipa doamnei Dr. Claudia Dumitru investighează mecanismele moleculare și celulare pentru proliferarea, invazia și rezistența la terapie a celulelor glioblastomului, studii care se realizează in vitro (pe linii celulare tumorale), in vivo (pe modele de șoareci) și in situ (pe fragmente tisulare de la pacienții cu acest tip de tumoră).

În plus, echipa sa realizează studii bazate pe date clinice cu scopul de a identifica biomarkeri prognostici și predictivi specifici pentru glioblastom.

 

În cadrul acestui interviu, doamna Dr. Dumitru ne-a transmis câteva perspective referitoare la cariera de cercetător și cercetarea din România:

1. Care a fost momentul in care v-ați dat seama că doriți să urmați o carieră de cercetător și ce v-a determinat să o urmați şi să alegeți această arie specifică de cercetare?

Am vrut sa lucrez în cercetare chiar din timpul liceului. De fapt,din acest motiv m-am și hotarât sa studiez biologia, pentru că în acest domeniu posibilitățile de a face cercetare sunt foarte diverse

2.Ce sfat ați da unui elev de liceu și respectiv student care visează la o carieră în cercetare?

Viata ce cercetător nu este, din păcate, foarte ușoara. Cei care vor să lucreze în acest domeniu trebuie sa aibă foarte multă rabdare și perseverență,pentru că de multe ori rezultatele experimentelor sunt dezamăgitoare, deși munca investită este enormă. În plus, este foarte greu în cercetare să ai așa numita „work-life balance“. Pentru cei pentru care timpul liber cu familia sau prietenii are prioritate, o carieră de cercetător este probabil suboptimala.

3. Considerați că rezultatele din proiectele de cercetare pe care le coordonați ar putea fi translatate și în România?

Multe din proiectele noastre sunt in domeniul cercetării de bază (basic research). Aceste studii ne ajută să identificăm mecanismele moleculare care controlează funcțiile biologice ale celulelor canceroase. Pe baza acestor rezultate se pot dezvolta noi modalități de terapie. Lucrând in cadrul universitar (deci nonprofit), țelul nostru este ca aceste descoperiri și inovații să fie făcute accesibile în toata lumea, inclusiv în România

4.Ce factori credeți că împiedică evoluția cercetării în România și ce ați schimba în acest context?

Eu locuiesc și lucrez în Germania de aproape 20 de ani, și nu mai sunt la curent cu situația cercetării din România. În general însă, unul dintre factorii cei mai importanți în cercetare este finanțarea proiectelor și echipamentului necesar. Ca exemplu, laboratoarele de cercetare mari din lume au la dispoziție milioane (sau chiar zeci de milioane) de Euro pe an. Bănuiesc ca în România finanțarea cercetării este mult mai redusă, ceea ce contribuie automat la scăderea cantității și calității rezultatelor obținute.