Prof. Dr. Claudiu Lungu este originar din Gheorgheni, județul Harghita, unde a absolvit liceul și a descoperit pasiunea pentru fizică și matematică. În anul 1998 a terminat studiile doctorale la University of South Carolina , Columbia, SC, USA, teza sa de doctorat fiind din domeniul științelor sănătății mediului. Actualmente, Prof. Dr. Claudiu Lungu este cercetător, profesor în Departamentul de Științe ale Sănătății Mediului din cadrul Universității din Alabama și director al Deep South Center, instituție care desfășoară cercetări și instruire în domeniul sănătății și securității ocupaționale.
Ultimul articol publicat se bazează pe influența negativă a stresului psihosocial asupra sănătății fizice și mentale. În acest studiu s-a investigat prevalența stresului la locul de muncă și a stresului oxidativ la asistenți medicali și s-a stabilit că există relații semnificative între stresul ridicat de la locul de muncă, factori demografici și condiții de muncă. Concluzia acestui studiu este că stresul psihosocial este predominant în rândul asistenților medicali și poate fi redus prin implementarea unor măsuri adecvate de reducere a factorilor negativi.
În prezent, cercetările sale se axează pe studiul tehnologiei inovatoare 3D pentru proiectarea pieselor respiratorii, utilizarea fibrelor de cărbune activ în protecție respiratorie și dezvoltarea de noi materiale compozite adsorbante pentru aparate de respirat și remedierea mediului.
Laborator de igiena ocupațională
Specimene de Buckypaper fabricate în laborator, din carbon nanotubes, pentru a fi testate în dispozitive personale de colectare a specimenelor de poluanți
Prof. Dr. Claudiu Lungu susține inițiativa noastră, iar prin intermediul unui scurt interviu, am aflat care sunt secretele unei cariere de succes în domeniul cercetării:
1. De unde sunteți originar și unde ați studiat ? Ce v-a determinat să alegeți această arie specifică de cercetare?
Sunt originar din Gheorgheni, Județul Harghita, unde am absolvit liceul și mi-am dat seama ca sunt destul de bun la fizică si matematică. Am urmat cursurile facultății de fizică tehnologică din București, de unde am absolvit ca inginer fizician cu specialitatea Materiale nucleare. După un stagiu la IRNE Pitești (Institutul de Reactori Nucleari Energetici pe vremea aceea) și câțiva ani de software design la IPA (Institutul de Proiectări pentru Automatizări) am ajuns la IFIN – Magurele (Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară) ca cercetător în domeniul radiațiilor și efectelor radiațiilor asupra sănătății și mediului. În 1990, am obținut o bursă de specializare de la International Atomic Energy Agency la Institutul Central de Fizică de la Budapesta, iar apoi am obținut o bursă de studii doctorale în Fizica la University of South Carolina în Columbia, SC, USA.
Sănătatea Publică și, în particular, știința sănătății mediului, erau relativ necunoscute pentru mine la vremea aceea, dar întamplător am întâlnit un profesor de la Department of Environmental Health Sciences care lucra la un proiect de absorbție a xenonului radioactiv la reactoarele nucleare și avea nevoie de ajutor. Asta era după doi ani de studii în fizică, cu specializarea în fizică nucleară, moment în care mi-am dat seama că sunt mult mai atras de cercetările aplicative, decât de cele fundamentale. Mai era și aspectul practic: experimentele de nucleară se desfășurau la unele dintre marile laboratoare naționale (Brookhaven și Jefferson) și ar fi trebuit să stau departe de familie, soția fiind de asemenea doctorand în fizică, în Columbia.
Teza de doctorat a fost în domeniul absorbției gazelor radioactive în carbune activ, dar între timp am participat și la alte proiecte în care cărbunele activ era folosit în aparate de respirat sau ca mediu de colectare a probelor de aer contaminat. Noțiunea de expunere profesională sau de mediu la stresori chimici și fizici mi s-a părut foarte intrigantă și mi-am dat seama că prin cunoștiințele câștigate pot să-mi aduc contribuția la micșorarea expunerii, printr-o mai eficientă colectare și analiză a probelor de mediu și prin controlul expunerii individuale. Acestea au devenit temele mele majore de cercetare.
2. Cum ați făcut tranziția de la viața de student în România la cea de student în SUA ? Care parte din tot acest proces vi s-a părut cea mai dificilă?
În 1990 eram deja cercetători atât eu, cât și soția mea, aveam un copil de 5 ani și eram oarecum bine stabiliți și comfortabili în societate. Plecarea părea o aventură destul de nesăbuită pentru multă lume, mai ales că trebuia să o luam practic de la zero ca studenți: cursuri, laboratoare, teme de casă, examene, limbă straină și bani foarte puțini. Cu toate acestea, după ce ne-am consultat între noi și cu fiica noastră (foarte serios, fără okay-ul ei nu am fi plecat) am fost hotărâți să plecăm și convinși că vom reuși într-un fel sau altul. Primul an a fost destul de dificil, până ne-am obișnuit că nu există program fix și că muncești în școală sau laborator atât cât este nevoie. Cel mai greu a fost să redevenim studenți după o periodă destul de îndelungată (7 ani). Pentru mine, care nu am studiat deloc engleză formal, limba a fost un handicap destul de important la început, dar după câteva luni a fost mult mai bine.
3. Ce sfat ați da unui elev de liceu care visează la o carieră în cercetare?
A. În primul rând, să pună accent în timpul studiului pe stiințele exacte și pe matematică. Cel puțin daca ajungi în US și ai aptitudini formate în matematică și cunoștiințe destul de solide în fizică, chimie, biologie, ai deja un avantaj asupra majorității și îți va fi mult mai ușor în orice domeniu. B. Să pornești cu mintea deschisă și să fii flexibil. Chiar daca ai o idee clară a ceea ce ai vrea să faci, e foarte posibil ca lucrurile să se schimbe pe parcurs și trebuie să te adaptezi. C. Citește mult și din toate domeniile. Nu încerca de la bun început să îți impui bariere de genul: pe mine nu mă interesează chestia asta sau nu este în domeniul meu. Orice poate deveni domeniul tău la un moment dat sau poate să te ajute în viitor. Bineînteles, mă refer la citit chestii serioase: cărti, articole, etc. Facebook nu se pune.
4. Cum au contribuit activitățile extra-curriculare în formarea dumneavoastră profesională? Ce recomandări aveți pentru un student din domeniul biostiințelor?
Întotdeauna mi-au plăcut muntele și activitățile legate de munte și de aer liber. Chiar și acum, deși nu suntem la munte propriu-zis, când am puțin timp, ies la o alergare, drumeție, plimbare de câteva mile sau o tură cu bicicleta. Nu știu cât au contribuit la formarea mea, dar în mod sigur astfel de activități mă relaxează și chiar inspiră.
5. Cât de atractivă vi se pare o eventuală întoarcere în România, unde să continuați să profesați alături de cercetători români?
Din păcate pentru mine, e puțin probabil să mă întorc definitiv în România. Fiica noastră este și ea cercetător aici în US, are slujbă și familie aici, așa că, practic, viața noastră este aici. Merg cu mare plăcere în România în vizită și sunt deschis la colaborări de orice fel și la stagii mai lungi de ședere. De asemenea, sunt în căutare de doctoranzi și potențiali colaboratori pe care să ii găzduiesc la mine în laborator pentru un timp limitat.