Ce este coronavirusul?
SARS-CoV-2 (Severe Acute Respiratory Syndrom-Related Coronavirus 2), cunoscut anterior drept 2019-nCoV (2019 novel Coronavirus) este un arenovirus contagios la oameni, aparținând familiei Coronoviridae (familie ce cuprinde toate virusurile denumite generic „coronavirusuri”), responsabil de boala COVID-19, declarată drept pandemie la nivel internațional de către Organizația Mondială de Sănătate. La fel ca alte boli provocate de virusuri ale familiei Coronoviridae (ex.: SARS, MERS), COVID-19 este o infecție respiratorie cu transmitere relativ rapidă și cu potențial letal. La momentul scrierii acestui text (22 martie 2020), conform surselor oficiale, există peste 320.000 de cazuri raportate la nivel mondial de COVID-19, dintre care aproape 14.000 au dus la moartea celor infectați (Dong et al., 2020). Pe teritoriul României, au fost raportate 433 de cazuri, dintre care două au dus la moartea pacienților.
Cum a apărut?
Primele cazuri semnalate de COVID-19 au avut loc în decembrie 2019, în orașul Wuhan din provincia chinezească Hubei. Pe parcursul lunii ianuarie, virusul s-a răspândit atât în interiorul Chinei, cât și în țări proximale precum Thailanda, Japonia sau Coreea de Sud. În 24 ianuarie 2020, primul caz din Europa a fost confirmat în orașul Bordeaux din Franța. Astăzi, există cazuri confirmate în marea majoritate a statelor, cele mai multe fiind raportate (în ordine descrescătoare) în China, Italia, Iran, Spania, Germania și SUA (Dong et al., 2020).
Referitor la originea virusului, multe din primele cazuri din Wuhan au ca numitor comun piața Huanan, la momentul respectiv o piață de animale vii exotice. Mai mult decât atât, Wu et al. (2020) indică faptul că virusul SARS-CoV-2 este foarte similar din punct de vedere genetic cu un grup de virusuri prezenți la lilieci, ceea ce înseamnă că ipoteza cea mai plauzibilă este că acest coronavirus are origini animale și a fost transferat la oameni ca urmare a comercializării liliecilor în piața Huanan. Într-un interviu pentru Vox News, Peter Li, profesor la Universitatea Houston-Downtown, susține această afirmație, făcând referire la condițiile insalubre din acea piață: cuști de animale stivuite una peste alta, animale îmbibate în sânge și alte lichide, condiții care facilitează răspândirea de boli infecțioase între animale și, prin consumul acestora de către oameni, transferul zoonotic al infecției. Similar, un raport CDC din 2003 indică drept sursă probabilă a epidemiei de SARS o altă piață de animale vii din provincia chinezească Guangdong.
Există însă și teorii vehiculate în spațiul public, în special în mediul online, conform cărora virusul ar fi creat de om într-un laborator, cea mai populară dintre aceste teorii afirmând că acesta provine chiar din orașul Wuhan. Andersen et al. (2020) argumentează împotriva acestei teorii pe baza analizei în laborator a mecanismelor infecției virale, arătând că legarea virusului SARS-CoV-2 de receptorul uman ACE2 este optimizată în așa mod încât cauza cea mai probabilă a afinității sale ridicate este selecția naturală, nu designul acesteia prin metode computaționale, deoarece acestea prezic o altă secvență optimă pentru domeniul legării de receptor. Mai mult decât atât, analiza genomului viral demonstrează că acesta nu este derivat din niciun alt virus cunoscut până acum. Pe lângă acestea, un articol din Forbes arată că laboratorul din Wuhan suspectat ca fiind originea acestui virus, deși avea într-adevăr coronavirusuri depozitate în interiorul său, este un laborator de nivel maxim de securitate pentru materiale cu risc biologic, ceea ce înseamnă că probabilitatea ca virusul să fi „scăpat” din acel laborator este extrem de mică.
Cum se transmite boala?
Carlos et al. (2020) evidențiază două mecanisme de răspândire a bolii de la persoană la persoană: sub formă de picături produse prin tuse sau strănutat sau în urma contactului fizic. Mâinile contaminate cu virusul, o dată ajunse în contact cu gura, nasul sau ochii, pot cauza infecția, motiv pentru care se recomandă spălarea acestora cu săpun minim 20 secunde înainte de atingerea feței. Studii anterioare realizate pe virusuri similare au arătat faptul că săpunul lichid și apa caldă sunt mai eficiente decât dezinfectantele pe bază de alcool în a îndepărta virusurile de pe mâini (Blaney et al., 2011). De asemenea, virusul are capacitatea de a supraviețui vreme de câteva zile pe suprafețe, în funcție de materialul acestora, și câteva ore sub formă de aerosol (van Doremalen et al., 2020). De aceea, este importantă o dezinfectare cât mai frecventă a obiectelor cu care intrăm des în contact direct.
Cum se manifestă boala?
Primele simptome apar după o perioadă de incubație care durează, în medie, 5.2 zile (maximum 14 zile) (Rothan și Byrareddy, 2020). Cele mai comune simptome ale bolii sunt febra (98% din cazuri), tusea (76%) și dificultăți în a respira (55%) (Huang et al., 2020). În stadiile avansate ale bolii, se instalează pneumonia, are loc o creștere exagerată a numărului de leucocite, în special neutrofile, iar creșterea nivelului citokinelor din ser marchează intensificarea răspunsului inflamator al organismului, cu potențialul de a cauza leziuni pe termen lung și de a crește severitatea bolii (Rothan și Byrareddy, 2020). În cazurile soldate cu decesul pacienților, majoritatea studiilor remarcă existența a priori a altor afecțiuni și media de vârstă ridicată a pacienților (Rothan și Byrareddy, 2020; Yang et al., 2020; Huang et al., 2020; Fu et al., 2020). Conform site-ului de statistică Worldometers, doar persoanele peste 50 ani au un risc de deces în urma infecției mai mare de 1% (14,8% pentru cei peste 80 ani), iar șansele de a muri în absența altor probleme medicale sunt 0,9%.